Perspectives

Sunt atat de incurcata in ultimul timp incat am ajuns sa ma impiedic pe strada la fiecare 10 metri sau sa ma urc in tren intrebandu-ma daca mi-am cumparat bilet. Poate e din cauza vremii, who knows? Nu prea e stilul meu sa fiu imprastiata, imi place ordinea...ordinea mea. Am nevoie ca lucrurile mele si lucrurile pe care le fac sa aiba simetria si logica lor, altfel devin anxioasa si irascibila. Nu inseamna neaparat ca ordinea mea capata sens pentru altii, nici nu e foarte probabil sa se intample asta. E doar o chestiune de perspectiva.

Normal is an illusion. What is normal for the spider is chaos for the fly.
— Charles Addams

Acelasi efect il au asupra mea si zilele innorate. Acum ceva ani mi-a spus un om drag mie ca isi gaseste confortul in atmosfera zilelor ploioase, pentru ca i se par prea obisnuite cele senine. Nu reuseam oricat ma straduiam sa vad la fel, asa ca am incercat un timp sa ma gandesc mai putin la ce nu imi placea atunci cand era mohorat afara. Chiar am incercat, insa balanta inclina spre ideea mea de baza. Cred ca a fost momentul in care mi-am dat singura seama ca nu trebuie sa gandesti la fel cu celalalt ca sa il intelegi.

Tocmai pentru ca nu imi place vremea urata, cu prima ocazie in care temperatura a avut o tendinta de primavara, am scos-o din casa pe Maria ca sa ne jucam putin cu lumina. Nu a fost prea cooperanta, cum nici parul meu nu prea a ajutat, dar e prima data cand am facut poze si nu am inghetat de frig.