I GOTTA TESTIFY

Marturisire: nu aveam nicio idee despre cum ar trebui sa incep prima postare de pe blog. Si pentru ca a durat ceva timp pana sa ajung la concluzia ca nu ‘trebuie’ sa fie intr-un fel anume, mi-am framantat mintea fara rost incercand sa gasesc o fraza potrivita, un cuvant cheie, orice care sa ma ajute sa imi dau drumul la ganduri. Pentru ca inceputul e partea cea mai grea. Nu credeti? Dupa ce incepi ceva, lucrurile vin de la sine. Stiu, suna cliseic. Ironic e ca atunci cand m-am pus pe scris postarea, neavand inspiratie pentru incipit, am reusit sa incep cu sfarsitul. Tipic.

Dar inceputul meu nu avea nevoie de nimic mai mult decat implicare afectiva. Si vorbesc cat se poate de serios. ‘Trebuia’ doar sa fie cat mai personal posibil. In fond, e vorba despre un jurnal personal, care de azi inainte poarta denumirea de blog. The Bear Girl’s blog. Si cu fiecare postare o sa las aici o parte din ce gandesc, din cum privesc lumea, din ce imi doresc. Mai pe scurt, o parte din mine.  Sper ca cine se va identifica printre randuri sau printre imagini sa stie ca sunt cel mai prietenos urs si ca e calduros asteptat aici oricand, iar cine nu reuseste sa gaseasca puncte comune, sa afle ca ma fascineaza contrastul dintre opinii si discutiile contradictorii care au un rost.

In schimb, in categoria lucrurilor care imi displac se gasesc persoanele care arata spre munca cuiva, spunand “Pot sa fac si eu asta” sau chiar “Eu as putea mai bine de atat”. Pai, daca tot poti, de ce nu faci? Trebuie sa recunosc ca intr-un timp, cand a venit vorba despre blogging, am folosit si eu exact aceleasi replici. Tocmai pentru a evita sa devin ceva ce imi displace, am vrut si eu sa am un blog-jurnal. Si mi-am dat seama ca ma incanta ideea. Si mi-am dat seama ca imi place sa lucrez la asta. Si mi-am dat seama ca o sa imi si trebuiasca pe viitor. Si imi pare rau acum ca nu l-am inceput mai demult.

Cu toate ca o sa ne cunoastem mai bine in urmatoarele postari, tin sa mentionez acum o parere proprie: pentru mine, doua elemente sunt indispensabile in inceputul a ceva: motivatia si increderea. Daca ati reusit ceva important fara unul din aspectele astea, cred ca ar trebui sa fiti recunoscatori pentru noroc.  Eu, pe de alta parte, sunt perfectionista si nu duc lipsa de niciunul. Iar cum, marturisesc,  nu imi plac inceputurile,  am avut o grija deosebita cu al meu. L-am aranjat atenta si l-am impachetat meticulos, l-am intors pe toate partile inainte sa vi-l dezvalui, i-am pus o fundita roz si…astept sa aud parerea voastra despre el.

PS: In timp ce faceam pozele impreuna cu draga si talentata mea prietena, Maria (careia tin sa ii multumesc in mod special pentru munca si ajutorul oferit constant - o gasiti aici pentru contact) a aparut brusc o ninsoare ciudata cu fulgi mari si a disparut in cateva minute la fel cum a venit. Din pacate nu a durat destul de mult incat sa iasa mai mult de o poza reusita, dar a fost suficient cat sa imi strice podoaba capilara ce sustine esenta acestui blog:)).